<!DOCTYPE html PUBLIC "-//W3C//DTD XHTML 1.0 Strict//EN" "http://www.w3.org/TR/xhtml1/DTD/xhtml1-strict.dtd"> <html xmlns="http://www.w3.org/1999/xhtml" xml:lang="en" lang="en"> <head> <meta http-equiv="Content-Type" content="text/html; charset=windows-1252" /> <title>INLANTUIRI - Cantacuzinii</title> <meta id="keywords" lang="en" content="Arts, Paintings, Brasov, Transylvania, Romania, painters, fine art, book, essay, novel, traveling notes, philsophy, literature, poem, culture, literatura, cultura, poezie, proza, arta, pictura, Brasov, Transilvania, Romania, carti, eseu, roman, note de calatorie, filozofie " /> <meta id="description" content="Revista de informatii culturale, dezbateri, lucrari originale ale unor oameni de cultura brasoveni" /> <meta id="author" content="Cristache Gheorghiu" /> <style type="text/css"> <!-- body.matase {background-image: url('imagini/matase.gif')} body.yellow {background-color: yellow} body.banancopt {background-color: #ffffcc} body.banandeschis {background-color: #ffffee} body.ciel {background-color: #ccffff} body.cieldeschis {background-color: #eeffff} body.violet {background-color: #ffccff} body.violetdeschis {background-color: #ffeeff} body.banancrud {background-color: #eeffdd} h1, h2, h3, h4, h5, h6 {text-align:center;font-family:"arial black";font-weight:bold;color:#8B008B} h1 {font-size: xx-large} h2 {font-size: x-large} h3 {font-size: large} h4 {font-size: medium} h5 {font-size: small} h6 {font-size: x-small} p.font {font-family:arial} p.size_small {font-size:small} p.size_medium {font-size:medium} p.size_large {font-size:large} p.size_x-large {font-size:x-large} p.size_xx-large {font-size:xx-large} p.align_left {text-align:left} p.align_right {text-align:right} p.align_center {text-align:center} p.align_justify {text-align:justify} p.color_ffaa00 {color:#ffaa00} p.color_black {#000000} p.color_brown {color:#A52A2A} p.color_dDarkblue {color:#00008B} p.color_darkgreen {color:#006400} p.color_darkmagenta {color:#8B008B} p.color_darkslateblue {color:#483D8B} p.color_darkviolet {color:#9400D3} p.color_deeppink {color:#FF1493} p.color_forestgreen {color:#228B22} p.color_fuchsia {color:#FF00FF} p.color_gold {color:#FFD700} p.color_goldenrod {color:#DAA520} p.color_green {color:#008000} p.color_greenyellow {color:#ADFF2F} p.color_indigo {color: #4B0082} p.color_lightskyblue {color:#87CEFA} p.color_limegreen {color:#32CD32} p.color_magenta {color:#FF00FF} p.color_maroon {color:#800000} p.color_mediumblue {color:#0000CD} p.color_mediumorchid {color:#BA55D3} p.color_mediumpurple {color:#9370D8} p.color_navy {color:#000080} p.color_yellow {color:#FFFF00} p.color_yellowgreen {color:#9ACD32} img.left {float:left} img.right {float:right} img.w150 {width: 150px} img.w200 {width: 200px} img.w300 {width: 300px} img.w400 {width: 400px} img.p15 {padding:15px} img.margin {margin: 15px} a.three:link {background:#ffff00; color:#0000ff} a.three:visited {background:#ffff00; color:#0000ff} a.three:hover {background:#ffff66; color:#0000ff; font-size:150%} --> </style> </head> <body class="banandeschis lang=RO"> <!-- <h2>Titlu</h2> <p class="font size_xx-large align_center">&nbsp;</p> <p class="font size_medium align_left color_forestgreen">Subtitlu</p> <p class="font size_small align_left color_maroon">Capitol</p> <p class="font size_medium align_justify color_black"> <img class="left w300 p15" src="even08_1_files/MK2.jpg" alt="Foto reporter" /> <b> xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx </b></p> <p class="font size_medium align_justify color_black"> <p class="font size_medium align_justify">&nbsp;</p> --> <h2>&#206;nl&#259;n&#355;uiri</h2> <p class="font size_medium align_justify color_black"><b> Interesant cum se leag&#259; uneori evenimentele &#238;ntre ele! M&#259; refer la cele de bun augur &#351;i nu la cele rele, care se leag&#259; deobicei dup&#259; principiul conform c&#259;ruia o nenorocire nu vine niciodat&#259; singur&#259;, dar asta este explicabil printr-un alt principiu, mai complicat. Acum, trebuie s&#259; spun ce anume se leag&#259; at&#226;t de frumos c&#259; merit&#259; s&#259; fie relatat. </b></p> <p class="font size_medium align_justify color_black"><b> &#206;n urm&#259; cu c&#226;teva s&#259;pt&#259;m&#226;ni, am aflat dintr-o carte despre existen&#355;a altei c&#259;r&#355;i. Prima se intituleaz&#259;  De la coroana regal&#259; la Cercul polar &#351;i este o antologie realizat&#259; de Dan C. Mih&#259;ilescu. Sunt culese aici extrase din memoriile Reginei Maria, Martha Bibescu, Maria Cantacuzino-Enescu, Alice Voinescu, dar &#351;i Elizabeta Rizea din Nuc&#351;oara &#351;i Ani&#355;a Nandri&#351;-Cudla. Interesul pentru cea de a doua mi-a fost stimulat ce capitolul dedicat Mariei Cantacuzino-Enescu, pentru c&#259; despre ea citisem cel mai pu&#355;in p&#226;n&#259; acum, deci &#351;tiam cel mai pu&#355;in. Cartea se nume&#351;te  Umbre &#351;i lumini  Memoriile unei prin&#355;ese moldave , iar textul este mai mult dec&#226;t atr&#259;g&#259;tor; este incitant. Autoarea s-a n&#259;scut &#238;n 1879, ca descendent&#259; a familiilor Rosetti, Negri &#351;i Jora. Despre familia Rosetti nu este cazul s&#259; scriu, fiind bine-cunoscut&#259;. Din familia Negri &#238;l amintesc doar pe Costachi Negri, n&#259;scut la Ia&#351;i &#238;n 1812, om politic, diplomat, scriitor, apropiat de-al domnitorului Al. I. Cuza. Din familia Jora, cel mai cunoscut este Mihail, n&#259;scut la Roman &#238;n 1871. Compozitor, dirijor, academician etc. este creatorul liedului &#351;i al baletului rom&#226;nesc modern. Maria s-a numit Cantacuzino dup&#259; numele primului so&#355;, Mihail G. Cantacuzino, fiul cel mare al lui Gheorghe Gr. Cantacuzino, &#351;eful conservatorilor, prim-ministru etc. Este plin&#259; istoria Rom&#226;niei de membrii ai acestei familii. P&#226;n&#259; s&#259; se stabileasc&#259; la Paris &#238;mpreun&#259; cu cel de al doilea so&#355;, nimeni altul dec&#226;t George Enescu, a tr&#259;it &#238;n Rom&#226;nia, printre cele mai reprezentative personalit&#259;&#355;i intelectuale &#351;i politice ale &#355;&#259;rii. A fost prieten&#259; cu filozoful Nae Ionescu. Bine&#238;n&#355;eles c&#259;, la Paris, clasa intelectual&#259; a contactelor ei nu a sc&#259;zut ci, dimpotriv&#259;, a crescut. Dup&#259; moartea lui George Enescu s-a mutat &#238;n Elve&#355;ia, unde a murit &#238;n 1968. R&#259;m&#259;&#351;i&#355;ele p&#259;m&#226;nte&#351;ti i-au fost aduse la Paris, al&#259;turi de cele ale lui George Enescu, &#238;n cimitirul Pre Lachaise. Memoriile , intitulate  Souvenirs d une Princesse Moldave , &#351;i le-a redactat la Paris &#238;n limba francez&#259;, &#238;ntre 1950 &#351;i 1953. Deta&#351;area de &#355;ar&#259; i-a acutizat analiza logic&#259; &#351;i a determinat-o s&#259; judece deta&#351;at &#351;i obiectiv pe c&#226;t posibil faptele &#351;i mentalit&#259;&#355;ile celor pe care i-a cunoscut, cu rudele fiind chiar mai critic&#259; dec&#226;t fa&#355;&#259; de str&#259;ini. </b></p> <p class="font size_medium align_justify color_black"><b> M&#259; g&#226;ndeam c&#259; memoriile ei, al&#259;turi de alte c&#226;teva similare, ar putea &#238;nlocui foarte bine orice carte de istorie scris&#259;  dup&#259; ureche (plecat&#259; mai mult sau mai pu&#355;in &#238;ntr-o anume direc&#355;ie). De parti pris nu poate fi suspectat&#259;, fiindc&#259; &#238;&#351;i judec&#259; rudele cu maxim&#259; severitate. Bine&#238;n&#355;eles c&#259; mi-am propus s&#259;-mi procur cartea. Am c&#259;utat-o prin libr&#259;rii, biblioteci, pe Internet, & & , nimic! Am prins un fir cu ajutorul doamnei Elena Bulai, traduc&#259;toarea c&#259;r&#355;ii din francez&#259; &#238;n rom&#226;n&#259;, care mi-a indicat o libr&#259;rie din Bac&#259;u, unde a&#351; putea s&#259; g&#259;sesc cartea. De la distan&#355;&#259;, nici identificarea libr&#259;riei nu a fost u&#351;oar&#259;. &#206;n plus, libr&#259;ria nu au vrut s&#259;-mi trimit&#259; volumul prin po&#351;t&#259;, dar mi-a oferit num&#259;rul de telefon al Editurii  Aristarc din One&#351;ti, care a scos cartea. &#350;tiam numele editurii din cartea domnului Dan C. Mih&#259;ilescu, dar nu reu&#351;isem s&#259; aflu mai multe despre ea nicicum. &#350;i iar&#259;&#351;i reflectam eu &#238;n mintea mea la c&#226;t de pline sunt libr&#259;riile cu c&#259;r&#355;i inutile  unele chiar d&#259;un&#259;tore  &#238;n timp ce o carte cu adev&#259;rat instructiv&#259; este parc&#259; inten&#355;ionat marginalizat&#259;. Acum, &#238;ns&#259;, sunt fericit cu promisiunea editurii c&#259;, &#238;n c&#226;teva zile, voi primi cartea mult dorit&#259;. </b></p> <p class="font size_medium align_justify color_black"><b> &#206;nl&#259;n&#355;uirea despre care vorbeam la &#238;nceput nu se opre&#351;te aici. Ieri, la Muzeul de Art&#259; Bra&#351;ov a avut loc vernisajul expozi&#355;iei de art&#259; plastic&#259; intitulat  Leg&#259;turi de s&#226;nge / In the Blood . Ce leg&#259;tur&#259; are expozi&#355;ia cu tot ce am scris p&#226;n&#259; aici &#351;i despre ce fel de leg&#259;tur&#259; de s&#226;nge este vorba? Expozi&#355;ia este centrat&#259; pe lucr&#259;rile lui George Matei Cantacuzino (1899 1960) &#351;i este organizat&#259; de c&#259;tre Ilinca Rowell-Cantacuzino, nepoata sa. Impresionant este faptul c&#259; Ilinca nu l-a &#238;nt&#226;lnit vreodat&#259; pe bunicul s&#259;u. Ea s-a n&#259;scut, a crescut &#351;i tr&#259;ie&#351;te &#238;n Anglia. Interesul pentru realiz&#259;rile bunicului i-a fost stimulat de c&#259;tre bunica ei, Sanda Cantacuzino, n&#259;scut&#259; &#350;tirbei (un alt nume mare pentru rom&#226;ni). </b></p> <p class="font size_medium align_justify color_black"><b> Acum, ar trebui s&#259; apun ceva despre acest George Matei Cantacuzino. Este cunoscut mai mult ca arhitect, de&#351;i el a fost &#351;i scriitor, ca s&#259; mai vorbesc despre pasiunea pentru pictur&#259;, care a f&#259;cut posibil&#259; aceast&#259; expozi&#355;ie. Tablourile bunicului, al&#259;turi de evoc&#259;rile bunicii, au fost probabil elementele concrete ce i-au marcat nepoatei copil&#259;ria &#351;i i-au inoculat dorin&#355;a de a-i repune &#238;n valoare opera. Dintre lucr&#259;rile de arhitectur&#259; ce pot fi &#238;nc&#259; admirate &#351;i azi, se remarc&#259; blocurile Kretzulescu din Pia&#355;a Amzei &#351;i cel din Dionisie Lupu (col&#355; cu Cosmonau&#355;ilor), Palatul B&#259;ncii Chrissoveloni (Actuala Banc&#259; de Investi&#355;ii de pe strada Lipscani 8), toate din Bucure&#351;ti, hotelul Rex de la Mamaia (&#238;mpreun&#259; cu arhitectul Vasile Arion), Ansamblul de la Eforie, Casa de cur&#259; de la Ol&#259;ne&#351;ti &#351;i multe altele, &#238;n Bucure&#351;ti &#351;i r&#259;sp&#226;ndite prin &#355;ar&#259;, de&#351;i poate c&#259; nu ar trebui uitate lucr&#259;rile de restaurare le la palatul de la Mogo&#351;oaia, solicitate de Marta Bibescu pe c&#226;nd arhitectul avea doar dou&#259;zeci de ani. A fost profesor de arhitectur&#259; &#351;i a scris numeroase c&#259;r&#355;i de specialitate, publicate &#238;n &#355;ar&#259; &#351;i &#238;n str&#259;in&#259;tate. De&#351;i se n&#259;scuse la Viena, unde tat&#259;l s&#259;u era secretar al misiunii rom&#226;ne, &#351;i-a f&#259;cut studiile la Viena, Bucure&#351;ti &#351;i Paris &#351;i a func&#355;ionat p&#226;n&#259; &#238;n 1957 &#238;n Bucure&#351;ti, se considera ie&#351;ean, p&#259;rin&#355;ii s&#259;i av&#226;nd mo&#351;ia la Hoise&#351;ti, l&#226;ng&#259; Ia&#351;i. &#206;ndr&#259;gostit de Moldova, unde &#238;&#351;i petrecea vacan&#355;ele, a scris mai multe note de c&#259;l&#259;torie, memorii, etc. (Izvoare &#351;i popasuri ,  P&#259;trar de veghe , &#351;i altele) Pentru contribu&#355;ia sa adus&#259; culturii rom&#226;ne este arestat &#351;i condamnat la cinci ani de &#238;nchisoare, pe care &#238;i efectueaz&#259; la Aiud &#351;i la Canal &#238;ntre 1948 &#351;i 1953. Dup&#259; eliberare, mai lucreaz&#259; c&#226;&#355;iva ani &#238;n Bucure&#351;ti la Direc&#355;ia Monumente Istorice, timp &#238;n care restaureaz&#259; c&#226;teva ctitorii din nordul Moldovei, iar din 1956 se retrage la Ia&#351;i. Aici, la solicitarea expres&#259; a mitropolitului, realizeaz&#259; pavilioanele ansamblului arhitectural al Palatului Mitropoliei din Ia&#351;i. Interesant este c&#259;, din cauza  dosarului nu a putut fi pl&#259;tit oficial, ci  din resursele proprii ale comanditarului. </b></p> <p class="font size_medium align_justify color_black"><b> Ast&#259;zi, demn de laud&#259; este efortul nepoatei sale, cu at&#226;t mai pre&#355;ios cu c&#226;t majoritatea rom&#226;nilor ce ajung &#238;n str&#259;in&#259;tate se gr&#259;besc s&#259;-&#351;i &#351;tearg&#259; originile. Nu comentez mentalitatea lor, care nu este dec&#226;t o dovad&#259; de incultur&#259;. Cantacuzinii, ca &#351;i al&#355;i succesori ai fanario&#355;ilor se sim&#355;eau jigni&#355;i cu acest cuv&#226;nt, ei consider&#226;ndu-se rom&#226;ni. G.M. Cantacuzino, spre exemplu, la 18 ani, a intrat voluntar &#238;n armata rom&#226;n&#259; &#351;i a participat la opera&#355;iile militare din Primul R&#259;zboi Mondial. C&#226;t despre originile lor mai mult sau mai pu&#355;in &#238;ndep&#259;rtate, aveau motive de m&#226;ndrie pentru contribu&#355;ia adus&#259; lumii prin cultura lor. </b></p> <p class="font size_medium align_justify color_black"><b> . . . . </b></p> <p class="font size_medium align_justify color_black"><b> Am primit cartea. </b></p> <p class="font size_medium align_justify color_black"><b> A&#351;tept&#259;rile nu mi-au fost &#238;n&#351;elate. Dimpotriv&#259;! Este o carte mare, aproape fundamental&#259; pentru Rom&#226;nia. A&#351; putea spune acum c&#259;, &#238;n sf&#226;r&#351;it, Rom&#226;nia are un roman, poate chiar mai multe, demn(e) de un premiu interna&#355;ional pentru literatur&#259; de la  Nobel &#238;n sus, dac&#259; mai marii literaturii ar avea orizonturi de g&#226;ndire mai largi. &#350;tiu c&#259;, &#238;n acest moment, mul&#355;i  speciali&#351;ti &#238;mi vor s&#259;ri &#238;n cap, dar, dup&#259; opinia mea de  simplu inginer , care totu&#351;i a trecut prin filtrul unor examene de verificare a unui  IQ minimal (c&#259; altfel m&#259; f&#259;ceam scriitor profesionist (angajat) sau  dac&#259; nu m&#259; lua nimeni &#238;n seam&#259; - m&#259;car critic literar), &#238;ndr&#259;znesc s&#259; afirm c&#259;, &#238;ntre manierismul lui Sadoveanu &#351;i m&#226;rl&#259;nia morome&#355;ilor, doar ignoran&#355;a lui C&#259;rt&#259;rescu nu sunt suficiente pentru a ne face accepta&#355;i cu adev&#259;rat &#238;n lumea intelectual&#259; contemporan&#259;. A&#351;a dar, era nevoie de ceva mai mult &#351;i acel ceva nu putea fi dec&#226;t autentic, sincer &#351;i scris cu sim&#355;ire. Este ceea ce a f&#259;cut Maria Cantacuzino-Enescu &#351;i a z&#259;cut o jum&#259;tate de secol ca manuscris &#238;n limba francez&#259;, p&#226;n&#259; c&#226;nd cineva s&#259;  &#238;ndr&#259;zneasc&#259; s&#259;-l traduc&#259; &#238;n limba celor c&#259;rora le era adresat. Nu are preten&#355;ii literare &#351;i chiar precizeaz&#259; acest lucru &#238;n paragraful intitulat  Butade& ale unei povestitoare care nu vrea s&#259;  pozeze &#238;n scriitoare . &#350;i totu&#351;i, scrie foarte frumos &#351;i cu o neasemuit&#259; sensibilitate, asociat&#259; cu o deosebit&#259; ascu&#355;ime critic&#259;, cu at&#226;t mai dur&#259; c&#226;nd vorbe&#351;te despre cei apropia&#355;i ei. Nu &#351;tiu cum sun&#259; &#238;n francez&#259; manuscrisul autobiografic, dar traducerea este mai mult dec&#226;t conving&#259;toare. </b></p> <p class="font size_medium align_justify color_black"><b> Desigur, putem fi de acord sau nu cu opiniile, gesturile, deciziile eroilor c&#259;r&#355;ii &#351;i &#238;n primul r&#226;nd ale autoarei &#238;ns&#259;&#351;i. Suntem liberi s-o facem; este dreptul nostru constitu&#355;ional, iar autoarea ne ofer&#259; nenum&#259;rate posibilit&#259;&#355;i &#238;n aceast&#259; privin&#355;&#259;, pentru c&#259; &#238;&#351;i etaleaz&#259; via&#355;a &#351;i opiniile cu o sinceritate dezarmant&#259;. Dac&#259; stau s&#259; m&#259; g&#226;ndesc acum, persoanele pe care le cunosc eu &#238;n mod direct sau prin scrisul lor, de&#351;i ar avea de spus jenant de pu&#355;in &#238;n compara&#355;ie cu Maria Cantacuzino-Enescu, nu reu&#351;esc s-o fac&#259; nici m&#259;car cu a zecea parte din sinceritatea ei. C&#226;t despre opinii, pe unele dintre ele, ea &#238;ns&#259;&#351;i, autoarea, &#351;i le schimb&#259; pe parcursul vie&#355;ii, ceea ce este c&#226;t se poate de firesc, de unde rezult&#259; c&#259; noi nici nu am putea fi de acord cu ambele variante &#238;n acela&#351;i timp. &#206;mi amintesc de Petre &#354;u&#355;ea, care spunea c&#259;  Cine p&#226;n&#259; la v&#226;rsta de 28-30 de ani nu e de st&#226;nga &#238;nseamn&#259; c&#259; n-are inim&#259;. Dar dac&#259; peste 30 de ani, r&#259;m&#226;ne cu acelea&#351;i concep&#355;ii, &#238;nseamn&#259; c&#259; e cretin . Maria Cantacuzino este o prin&#355;es&#259;, a&#351;a c&#259; exprimarea ei este mai pu&#355;in dur&#259;, dar nu mai departe de adev&#259;r. &#206;n plus, experien&#355;a ei de via&#355;&#259; este incomparabil mai complex&#259;. Pu&#355;ini oameni au tr&#259;it &#238;ntre extreme cu un ecart at&#226;t de mare &#351;i cu o tr&#259;ire at&#226;t de intens&#259;. Chiar &#238;n perioada ei de glorie, persoane care au cunoscut-o bine au eviden&#355;iat caracterul ei puternic. Regina Maria:  Maruca Cantacuzino avea locul de frunte &#238;n grupul prietenelor mele; (& ) Tov&#259;r&#259;&#351;ia ei te &#238;nsufle&#355;ea, dar zadarnic ai fi &#238;ncercat s&#259; te opui ideilor ei. &#350;i dac&#259; &#238;&#351;i sus&#355;inea ideile &#238;n fa&#355;a reginei, este de presupus c&#259; nu &#351;i le-a schimbat doar pentru ca s&#259; ne fac&#259; pe plac nou&#259;, unor bie&#355;i cititori. Alice Voinescu, o alt&#259; doamn&#259; a Rom&#226;niei, a c&#259;rei cultur&#259; ar crea dificult&#259;&#355;i plenului Uniunii Scriitorilor din zilele noastre &#351;i care, la 66 de ani a fost condamnat&#259; s&#259; fac&#259; &#238;nchisoare &#351;i un umilitor domiciliu for&#355;at pentru c&#259;, la expulzarea regelui Mihai, a spus c&#259; o &#355;ar&#259; care &#238;&#351;i reneg&#259; trecutul nu are viitor:  Maruca - o revela&#355;ie de sim&#355;ire &#351;i g&#226;ndire &#238;nalt&#259;, direct&#259;, bogat&#259;, autentic&#259;. Ea e f&#259;cut&#259; pe o m&#259;sur&#259; mare. Asta trebuie s&#259; &#238;l &#351;i fi atras pe Enescu. (& ) Scrie splendid, fiindc&#259; scrie cu sufletul. Este cred suficient pentru a-i caracteriza personalitatea &#351;i nu cred s&#259; mai fie necesar s&#259; adaug ceva, doar c&#259;, dac&#259; prezen&#355;a marilor personalit&#259;&#355;i m-ar intimida, lectura g&#226;ndurilor lor a&#351;ternute pe h&#226;rtie este tot ce &#238;mi doresc &#238;n materie de lectur&#259;. </b></p> <p class="font size_medium align_justify color_black"><b> Am insistat &#351;i cu alte ocazii asupra superiorit&#259;&#355;ii memorialisticii, tocmai datorit&#259; asum&#259;rii de c&#259;tre autor a ideilor sale. Cum nimeni nu poate spune ceva ce nu a g&#226;ndit  chiar dac&#259; ideea nu-i apar&#355;ine, dar &#351;i-a &#238;nsu&#351;it-o - &#238;ntr-un roman autorul nu face altceva dec&#226;t s&#259; &#238;nlocuiasc&#259; persoana &#238;nt&#226;ia singular cu a treia &#351;i s&#259;-&#351;i atribuie propria-i concep&#355;ie altcuiva. Este o prim&#259; dovad&#259; de la&#351;itate &#351;i nu &#238;mi propun acum s&#259; intru &#238;n detalii. Exist&#259;, ce-i drept &#351;i romane de fic&#355;iune bune, dar ele sunt extrem de rare. M&#259; g&#226;ndesc la  &#206;mp&#259;ratul mu&#351;telor sau  Ferma animalelor , spre exemplu, nu pentru c&#259; ar fi neap&#259;rat cele mai bune, dar acestea &#238;mi vine &#238;n minte &#238;n acest moment. Personal nu am cunoscut vreun autor de aceast&#259; talie &#351;i nici nu cunosc vreo scriere &#238;n limba rom&#226;n&#259; la acest nivel. </b></p> <p class="font size_medium align_justify color_black"><b> Atunci c&#226;nd autorul dezvolt&#259; o idee abstract&#259;, la care evident c&#259; nu a participat &#238;n mod direct, dar i-a fost sugerat&#259; din via&#355;&#259;, sau mai exact via&#355;a a declan&#351;at &#238;n mintea sa un proces de g&#226;ndire, atunci avem de-a face cu un eseu. Termenul este cu totul impropriu, fiindc&#259; nu este o &#238;ncercare. Eventual, putem &#238;mprumuta interpretarea din jocul de rugbi, unde eseu este o &#238;ncercare reu&#351;it&#259;, adic&#259; finalizat&#259;. Probabil c&#259; termenul vine din &#351;tiin&#355;&#259; &#351;i vrea s&#259; spun&#259; c&#259; textul nu d&#259; un r&#259;spuns definitiv &#351;i f&#259;r&#259; echivoc problemei ridicate, c&#259; este doar o variant&#259; posibil&#259;, o ipotez&#259; de lucru, l&#259;s&#226;nd loc &#351;i altor discu&#355;ii pe acel subiect. Departe &#238;ns&#259; inten&#355;ia de a-l subestima. Cum subiectul este adesea mai dificil, oamenii de litere plaseaz&#259; eseul la periferia literaturii  a&#351;a cum o &#238;n&#355;eleg ei  poate-poate textul respectiv va fi &#238;ncadrat &#238;n al domeniu, de&#351;i este una dintre formele superioare de g&#226;ndire, a&#351; zice chiar filozofice, dac&#259; acest cuv&#226;nt nu ar fi deja compromis. </b></p> <p class="font size_medium align_justify color_black"><b> &#206;n memorialistica adev&#259;rat&#259;, singura condi&#355;ie este sinceritatea. Dac&#259; cineva &#351;i-ar descrie sentimentele ce-l st&#259;p&#226;nesc atunci c&#226;nd traverseaz&#259; strada, mai-mai c&#259; ar intra &#238;n literatur&#259;. Dac&#259; &#238;ns&#259; &#238;ncearc&#259; s&#259; ne spun&#259; c&#259; tocmai atunci se g&#226;ndea cum s&#259; salveze Rom&#226;nia din ghearele nu-&#351;tiu-cui, sau c&#259; &#238;ns&#259;&#351;i traversarea str&#259;zii &#238;n v&#259;zul lumii era forma lui de rezisten&#355;&#259;, atunci &#238;nseamn&#259; c&#259; am intrat &#238;n lumea real&#259;, fiindc&#259; este ridicol de mare num&#259;rul c&#259;r&#355;ilor deja scrise astfel. </b></p> <p class="font size_medium align_justify color_black"><b> &#206;mi fuge acum g&#226;ndul la antologia lui Dan C. Mih&#259;ilescu, cea care a declan&#351;at &#351;irul acestor &#238;nl&#259;n&#355;uiri, mai exact la autoarele acelor memorii &#351;i &#238;n special la cele ce au avut de suferit de pe urma persecu&#355;iilor comuniste. Nu vreau acum s&#259; fac nici o referire la comunism &#351;i la nici un fel de politic&#259;. M&#259; refer la suferin&#355;&#259; ca atare, indiferent de conjunctur&#259;. Toate aceste eroine &#351;i-au p&#259;strat demnitatea, &#238;n ciuda umilin&#355;elor la care erau supuse, umilin&#355;e ce erau cu at&#226;t mai mari cu c&#226;t rezisten&#355;a lor era mai &#238;nd&#226;rjit&#259;. Asemenea memorii sunt rareori citite &#351;i aproape niciodat&#259; de c&#259;tre cei ce ar avea cea mai mare nevoie s-o fac&#259;. De ce? Probabil pentru c&#259;, &#238;n mod incon&#351;tient, cititorii simt diferen&#355;a de caracter dintre autor &#351;i ei &#238;n&#351;i&#351;i. La polul opus g&#259;sesc unele romane ruse&#351;ti, &#238;n special ale lui Dostoievschi. La el, eroii sunt &#238;n general persoane dec&#259;zute, ce nu fac altceva dec&#226;t s&#259; decad&#259; &#351;i mai mult. Talentul autorului se eviden&#355;iaz&#259; prin profunzimea analizei psihologice. Deciziile eroului devin astfel aproape fire&#351;ti, sl&#259;biciunile lui sunt omene&#351;ti, iar cititorul se las&#259; cucerit fiindc&#259; este &#238;n firea noastr&#259; s&#259; lu&#259;m &#238;ntotdeauna ap&#259;rarea celui mai slab, mai ales c&#259;  Doamne fere&#351;te!  s-ar putea s&#259; ajungem &#351;i noi &#238;ntr-o situa&#355;ie similar&#259;. Ba, c&#259;tre sf&#226;r&#351;itul romanelor, pentru ca tortul (sau coliva) s&#259; aib&#259; &#351;i o bomboan&#259; deasupra, unele personaje dob&#226;ndesc chiar &#351;i un soi de demnitate, adic&#259; ceea ce nu au avut niciodat&#259;. Ideea este fals&#259;, pentru c&#259; asemenea tipuri umane nu-&#351;i caut&#259; salvarea &#238;n g&#226;ndirea abstract&#259;. Ei &#238;&#351;i caut&#259;  colegi de suferin&#355;&#259; &#351;i, cel mai adesea, se asociaz&#259; &#238;n vederea &#238;nf&#259;ptuirii altor acte &#238;nc&#259; mai reprobabile dec&#226;t cele ce i-au adus &#238;n situa&#355;ia &#238;n care se afl&#259;. Nici vorb&#259; de demnitate. Pe aceasta pot cel mult s-o piard&#259;, dac&#259; au avut-o c&#226;ndva  evident &#238;n cantitate prea mic&#259;  dac&#259; au fost educa&#355;i &#238;n acest sens, dac&#259; o au &#238;n s&#226;nge, nici vorb&#259; s-o dob&#226;ndeasc&#259; f&#259;r&#259; motiv. &#206;n lumea real&#259;, oamenii mici r&#259;m&#226;n mici &#351;i &#238;ncearc&#259; &#238;ntotdeauna s&#259;-&#351;i rezolve problemele &#238;n stilul lor. Cu toate acestea, asemenea romane au devenit celebre &#351;i sunt citite cu sufletul la gur&#259; de c&#259;tre milioane de cititori, indiferent de epoc&#259; &#351;i continent. &#206;n schimb, suferin&#355;ele reale ale unor oameni adev&#259;ra&#355;i prezint&#259; cu mult mai pu&#355;in interes, probabil tocmai pentru c&#259; noi, oameni obi&#351;nui&#355;i, sim&#355;im c&#259; nu ne-am putea ridica la &#238;n&#259;l&#355;imea eroilor, c&#259; nu avem for&#355;a moral&#259; s-o facem &#351;i c&#259;, &#238;n fond, trebuie s&#259; recunoa&#351;tem c&#259; deja am ratat c&#226;teva momente &#238;n care am dovedit contrariul. O vom face de-acum &#238;ncolo? O &#351;ans&#259; pentru ca visul s&#259; devin&#259; realitate ar fi s&#259; &#238;ncepem de &#238;ndat&#259; lectura memoriilor celor de la care putem afla cum s&#259; ajungi s&#259; te stimezi pe tine &#238;nsu&#355;i. Vis dostoievschian ? </b></p> <p class="font size_medium align_justify color_black"><b> </b></p> <p class="font size_medium align_justify color_black"><b> Cristache Gheorghiu </body> </html>