Noam Chomsky, Hegemonie sau supravieţuire

America în căutarea dominaţiei globale

Hegemony or Survival. America’s Quest for Global Dominance, 2003

 

Prima pagină:
Acum câţiva ani, una dintre somităţile biologiei contemporane, Ernst Mayr, şi-a publicat reflecţiile despre probabilitatea succesului în căutarea inteligenţei extraterestre. (Mayr, Bioastronomy News 7, nr. 3 (1995)). El considera că perspectivele în acest sens sunt foarte scăzute. Raţionamentul său se concentra pe valoarea adaptativă a ceea ce numim „inteligenţă superioară", adică forma specific umană de organizare intelectuală. Mayr estima numărul speciilor ce au existat de la originea vieţii şi până în prezent la 50 miliarde, dintre care numai una „a atins tipul de inteligenţă necesar pentru constituirea unei civilizaţii." Faptul acesta s-a întâmplat foarte recent, poate acum 100 000 de ani. În general se presupune că a supravieţuit numai un mic grup, ai cărui descendenţi suntem cu toţii. Mayr considera că forma umană de organizare intelectuală nu e neapărat favorizată de selecţia naturală. Potrivit lui, istoria vieţii de pe Pământ contrazice afirmaţia „mai bine deştept decât prost", cel puţin ţinând cont de succesul biologic: insectele şi bacteriile, de pildă, au rezultate mult mai bune decât oamenii din punctul de vedere al supravieţuirii. De asemenea, el făcea observaţia oarecum sumbră căi „speranţa medie de viaţă a unei specii e de aproximativ 100 000 ani." Intrăm într-o perioadă a istoriei umane care ar putea oferi un răspuns la, întrebarea dacă e mai bine să fii deştept decât prost. În varianta cea mai optimistă, întrebarea nu va primi un răspuns, dacă ar fi enunţat unul de o manieră categorică, nu poate fi decât acela că oamenii sunt un fel de „eroare biologică”, întrucât şi-au folosit cei 100 000 de ani sortiţi doar pentru a se distruge pe sine şi, totodată, multe alte fiinţe şi lucruri.

Ultima pagină:
Bertrand Russell exprima la un moment dat unele gânduri sumbre cu privire la pacea mondială: „După epoci în care pământul a dat naştere unor trilobiţi şi fluturi inofensivi, evoluţia a progresat până acolo unde a zămislit nişte Nero, Genghis Han şi Hitler. Dar eu cred că acesta este un coşmar trecător, cu timpul pământul va deveni iarăşi incapabil să întreţină viaţa, şi pacea va reveni.” (Citat de Judy Toth, Bertrand Russell Quarterly, februarie 2003) Fără îndoială, previziunea este corectă într-o dimensiune aflată dincolo de capacitatea noastră realistă de cuprindere. Ceea ce contează e dacă ne putem trezi din coşmar înainte să se îndeplinească, şi dacă putem aduce un grăunte de pace, dreptate şi speranţă unei lumi care, chiar acum, poate fi atinsă de voinţa noastră.

Între prima şi ultima pagină, se găsesc alte 222 de pagini de politică, pe cât de lucidă şi documentată, pe atât de anti-americană. Nu poate fi conspectată decât prin repetare. Singura soluţie este lectura directă, bineînţeles pentru cei interesaţi în politică.

Cristache Gheorghiu