Inapoi la inceput

Cristache Gheorghiu - Memoriile unui căţel adult (Extras de pe coperta a 4-a) Uneori, inteligenţa colectivă este mai eficientă decât cea individuală. Uitaţi-vă la furnici, albine şi altele asemenea lor. Luate câte una, nu au minte aproape deloc. În ansamblu însă societăţile lor sunt complex organizate şi funcţionează perfect. La oameni, e invers. Deşi indivizii sunt inteligenţi, în colectivitate se comportă astfel încât lasă impresia că obiectivul lor ar fi autodistrugerea. De unde se vede că prea multă minte strică. Sau poate că însuşi cuvântul „inteligenţă” nu este bine definit.

Inapoi la inceput

Eugen Moga - Troiţele, simbol al Învierii Urmele trecerii noastre prin lume sunt faptele. Troiţele şcheienilor, loc de adunare şi popas de închinăciune, sfinţesc în timp osârdia şi devotamentul generos al braşovenilor pentru muncă şi biserică. Ele sunt un răboj al dăinuirii noastre, însemne de viaţă, de luptă şi de moarte, de slavă şi smerenie, o parte a sufletului românesc şi a patrimoniului cultural naţional. Fie, prin acest gest recunoscător să ştergem uitarea nedreaptă aşternută de colbul vremii şi să ne reamintim că sălăşluieşte în noi vocaţia de ziditori. Doru Munteanu

Inapoi la inceput

Mihail Neamţu - Gramatica Ortodoxiei "Ceea ce m-a impresionat cel mai mult citind textele tânărului teolog a fost ortodoxia lui deschisă, capacitatea lui de a scrie teologie "la timpul prezent", intrând astfel în dialog chiar cu lumea în care trăieşte şi lăsându-şi acribia călăuzită meru de dragoste". Mihail Şora

Inapoi la inceput

Maria Cantacuzino-Enescu - Umbre şi lumini Autoarea s-a născut în 1879, ca descendentă a familiilor Rosetti, Negri şi Jora. Familia Rosetti este bine-cunoscută. Din familia Negri îl amintim doar pe Costachi Negri, născut la Iaşi în 1812, om politic, diplomat, scriitor, apropiat de-al domnitorului Al. I. Cuza. Din familia Jora, cel mai cunoscut este Mihail, născut la Roman în 1871. Compozitor, dirijor, academician etc. este creatorul liedului şi al baletului românesc modern. Maria s-a numit Cantacuzino după numele primului soţ, Mihail G. Cantacuzino, fiul cel mare al lui Gheorghe Gr. Cantacuzino, şeful conservatorilor, prim-ministru etc. Este plină istoria României de membrii ai acestei familii. Până să se stabilească la Paris împreună cu cel de al doilea soţ, nimeni altul decât George Enescu, a trăit în România, printre cele mai reprezentative personalităţi intelectuale şi politice ale ţării. A fost prietenă cu filozoful Nae Ionescu. Bineînţeles că, la Paris, clasa intelectuală a contactelor ei nu a scăzut ci, dimpotrivă, a crescut. După moartea lui George Enescu s-a mutat în Elveţia, unde a murit în 1968. Rămăşiţele pământeşti i-au fost aduse la Paris, alături de cele ale lui George Enescu, în cimitirul Pere Lachaise. Memoriile , intitulate „Souvenirs d’une Princesse Moldave”, şi le-a redactat la Paris în limba franceză, între 1950 şi 1953. Detaşarea de ţară i-a acutizat analiza logică şi a determinat-o să judece detaşat şi obiectiv pe cât posibil faptele şi mentalităţile celor pe care i-a cunoscut, cu rudele fiind chiar mai critică decât faţă de străini. Desigur, putem fi de acord sau nu cu opiniile, gesturile, deciziile eroilor cărţii şi în primul rând ale autoarei însăşi. Suntem liberi s-o facem; este dreptul nostru constituţional, iar autoarea ne oferă nenumărate posibilităţi în această privinţă, pentru că îşi etalează viaţa şi opiniile cu o sinceritate dezarmantă. Puţine sunt persoanele care, deşi ar avea de spus jenant de puţin în comparaţie cu Maria Cantacuzino-Enescu, reuşesc s-o facă măcar cu a zecea parte din sinceritatea ei. Cât despre opinii, pe unele dintre ele, ea însăşi, autoarea, şi le schimbă pe parcursul vieţii, ceea ce este cât se poate de firesc, de unde rezultă că noi nici nu am putea fi de acord cu ambele variante în acelaşi timp. Maria Cantacuzino este o prinţesă, aşa că exprimarea ei este mai puţin dură, dar nu mai departe de adevăr. În plus, experienţa ei de viaţă este incomparabil mai complexă. Puţini oameni au trăit între extreme cu un ecart atât de mare şi cu o trăire atât de intensă. Chiar în perioada ei de glorie, persoane care au cunoscut-o bine au evidenţiat caracterul ei puternic. Regina Maria: „Maruca Cantacuzino avea locul de frunte în grupul prietenelor mele; ( ) Tovărăşia ei te însufleţea, dar zadarnic ai fi încercat să te opui ideilor ei.” Şi dacă îşi susţinea ideile în faţa reginei, este de presupus că nu şi le-a schimbat doar pentru ca să ne facă pe plac nouă, unor bieţi cititori. Alice Voinescu, o altă doamnă a României, a cărei cultură ar crea dificultăţi plenului Uniunii Scriitorilor din zilele noastre şi care, la 66 de ani a fost condamnată să facă închisoare şi un umilitor domiciliu forţat pentru că, la expulzarea regelui Mihai, a spus că o ţară care îşi renegă trecutul nu are viitor: ”Maruca - o revelaţie de simţire şi gândire înaltă, directă, bogată, autentică. Ea e făcută pe o măsură mare. Asta trebuie să îl şi fi atras pe Enescu. ( ) Scrie splendid, fiindcă scrie cu sufletul.” Este cred suficient pentru a-i caracteriza personalitatea şi nu cred să mai fie necesar să adaug ceva, doar că, dacă prezenţa marilor personalităţi m-ar intimida, lectura gândurilor lor aşternute pe hârtie este tot ce îmi doresc în materie de lectură. Cristache Gheorghiu

Inapoi la inceput

Cristache Gheorghiu - Where Is My Way ? (In English language) Between the extreme egoism and extreme altruism, the real man finds himself his own way, depending on his personality, environment, education and many others. From those two, the egoism is natural. The Bergson’s “Free Will”, the “Inner Will” as source of life at Schopenhauer and many other similar ideas reflect what nature makes in every moment, starting with the smallest cell and finishing with the biggest and complex biologic systems: want to develop himself to the detriment of environment. The altruism, instead, even if it exists naturally, it does not reach high values. Life teaches man to keep account of the others, becoming in this way altruist in a bigger or smaller measure.

Inapoi la inceput

Ion Filitti „Călător pe trei continente” şi „Emigraţie şi călătorie” Ion Filitti este inginer constructor. Un intelectual român ce a călătorit pe trei continente pe banii lui. După cunoştinţele mele, pare să fie un unicat. Desigur, există mulţi români ce au călătorit chiar pe mai multe continente, dar ei fac parte din alte categorii cultural-financiare. Evident, trebuie să existe o explicaţie şi ea apare imediat: acest român a emigrat în occident. Totuşi, performanţa este remarcabilă chiar şi aşa. „Emigraţie şi călătorie - Un român în Germania” este o carte autobiografică. Mă interesează cărţile autobiografice scrise cu sinceritate, fiindcă ele relatează însăşi procesul prin care s-a format modul de gândire al autorului. Orice scriitor adevărat are ceva de spus, ceva ce mai întâi a gândit şi ar vrea să-l comunice şi altora. Autobiografia este deci relatarea formării acestui gând. Singura condiţie este sinceritatea, iar valoarea lucrărilor de acest gen depinde de măsura în care autorul reuşeşte să-şi relateze trăirile. Nu este deloc uşor, ceea ce explică şi raritatea lor. Atunci când nu reuşeşte, schimbă persoana I-a cu a III-a, dă un nume oarecare personajului şi a ieşit un roman, ca primă dovadă a slăbicunii autorului, a incapacităţii lui de a fi pe deplin sincer. Cele câteva romane de ficţiune foarte bune mă obligă să recunosc şi existenţa acestei categorii, dar ele sunt atât de puţine, încât îmi fuge gândul la glumele cu miliţieni deştepţi, căci trebuie să fi fost şi ei câţiva, ca nişte excepţii menite să confirme regula. Revin la Ion Filitti. Deşi citisem două recenzii, a doua fiind evident influenţată de prima, şi prin care recenzorii au avut grijă să atragă atenţia ca autorul nu este un „condeier”, adică un profesionist al scrisului, intuiţia nu mi-a fost înşelată. Ceea ce au neglijat - probabil cu bună ştiinţ㠖 să spună recenzorii este tocmai faptul că Ion Filitti nu este un scriitor profesionist, adică unul care scrie din obligaţie, pentru că are aceast㠄sarcină de serviciu”, ci unul autentic. Nu a realizat el cartea perfectă pe care ne-am dori-o şi care probabil că ar fi ce mai plictisitoare dintre toate. Ba, dimpotrivă, îi putem găsi o sumedenie de lacune, mai ales dacă o privim prin filtrul rigid al criticii literare cuminţi. Dar poate că tocmai de aceea este cu atât mai atrăgătoare, mai savuroasă. Avem în faţă un om, nu un robot. Un om care trăieşte, iubeşte, are pasiuni, mai şi greşeşte, face sport, se mişcă şi mai ales mănâncă, poate prea mult, dar se pricepe. Un om ce vorbeşte cu noi. Cine este acest om? Ah, am uitat să spun! Cu certitudine este un om educat. De altfel, numele Filitti ar fi trebuit să ne sugereze acest lucru. Pe scurt, un om cu care noi toţi am fi încântaţi să conversăm, dacă ştim să ascultăm mai mult şi reuşim să vorbim mai puţin. Desigur, putem să interpretăm în fel şi chip faptele relatate de autor, putem să fim de acord sau nu cu opiniile sale, putem gândi orice. Este libertatea noastră. Ion Filitti a avut curajul şi bunătatea să ne relateze opinia lui, gândul lui, stimulându-ne propriile noastre gânduri şi oferindu-ne astfel posibilitatea confruntării intelectuale, cea mai nobilă dintre confruntări.

Inapoi la inceput

Mitică Detot, Cunoscănd Japonia - memoriile unui ataşat militar

Inapoi la inceput

Cristache Gheorghiu - Remanenţe informatice Culegere de comunicări ştiinţifice Cristache Gheorghiu a trecut, în studiile sale, dincolo de obligațiile de serviciu, dincolo de nevoia de afirmare sau de dorința de a fi în prim plan. Pot spune că este în firea lui Cristache Gheorghiu să caute în profunzimea lucrurilor. . . Cristache Gheorghiu se situează printre puținii români care au înțeles, în primele etape de dezvoltare a informaticii în țara noastră, că . . . adevărata provocare constă în modelarea fenomenelor economice și sociale și utilizarea calculatoarelor pentru a estima parametrii acestor modele, pentru a le testa și a simula cu ajutorul lor evoluția viitoare a societății noastre. . . Creativitatea este cea care distinge lucrările lui Cristache Gheorghiu de alte lucrări. Creativitatea, bazată pe o solidă pregătire profesională, este amprenta pe care o poată lucrările sale. Peste spiritul creativ, dacă așezi eleganța, stilul, frumusețea exprimărilor și inspirația în alegerea cuvintelor ajungi mai aproape de Cristache Gheorghiu. Extras din Prefaţa semnată Dr. Constantin Duguleană Prorector al Universităţii Transilvania Braşov

Inapoi la inceput

Colectiv, Branul şi rolul său istoric

Inapoi la inceput

Cristache Gheorghiu, Tradiţie sau liberul arbitru ?

Între egoismul extrem şi altruismul extrem, omul real îşi găseşte calea lui proprie, în funcţie de personalitate, mediu, educatie şi multe altele. Dintre cele două, egoismul este natural. Lupta pentru existenţă este esenţa oricărei fiinţe. De la cea mai mică celulă şi până la cele mai complexe organisme, viaţa este o neîncetată încercare de dezvoltare a individului pe seama mediului. Ea nu se opreşte decât atunci când îşi epuizează resursele sau întâlneşte un individ similar, cu care trebuie să împartă aceleaşi resurse. Idealul individual este, deci, unul egoist. Viaţa este cea care îl învaţă pe om să ţină seama de ceilalţi, devenind astfel altruist într-o măsură mai mare sau mai mică. Se pare că soarta noastră este să ne agităm permanent între două tendinţe, încercând să ne găsim propriul drum în viaţă. Cum?...

Inapoi la inceput

Ecaterina Pavel, Culisele clipei

Inapoi la inceput

Monica Ana Stefanescu, Teatru

Inapoi la inceput

Mica postfata de prof. Ion Topolog Popescu E o placere sa te delectezi in stilul lui Descartes si Voltaire, citind acest frumos eseu al domnului Cristache Gheorghiu: "Intre doua idealuri". E a treia carte, primele, "Singur printre americani", respectiv "America after America", aparute cu cativa ani in urma, redau esperienta inedita a unei calatorii in S.U.A., traversand spatiul nord-american in lung si-n lat, preferand, ca mijloc de transport autobuzul, fiindca, mai ales acest autovehicul - dupa cum marturiseste si-n cartea de fata - ii ofera turistului posibilitatea, cat de cat reala si completa, de a cunoaste locuri si oameni, deloc usor, mai ales din punct de vedere material. Da, domnul inginer Cristache Gheorghiu este un peregrin dintre aceia care scormonesc lumea pentru a o cunoaste. Astfel isi creaza acesti peregrini cadrul de a se cunoaste pe ei insisi. "Vreau sa-mi dau seama cine sunt eu ca fiinta omeneasca", pare sa ne spuna si domnul Gheorghiu, urmand o dorinta marturisita de atatia inaintasi, calatori sau filozofi, de la Marco Polo, la Descartes, Voltaire, Leibniz, sau Spinoza. Pentru o marturilre insa, e nevoie de o initiere (pregatire sufleteasca, intelectuala, in general) si de un cadru adecvat, pentru a o depune, marturia. Acest cadru este insasi viata celui ce graieste, iar mijlocul de comunicare - cuvantul scris. Si asfel s-au nascut caritle "Singur printre americatni" si "Intre doua idealuri". De fapt, doua dileme: A trai pentru a trai sau A trai pentru a cunoaste si a te cunoaste? Domnul Gheorghiu merge pe cea de a doua coordonata, oferindu-ne un comentariu suplu, ca material faptic, eruditie, stil (acesta venind din talent si studiu), mai ales al umanistilor rationalisti (Erasmus, Voltaire si Descartes, citati si de domnia sa) si al clasicilor iluministi, cu finetea aceea pe care post-modernismul a cam distrus-o, din pacate. Sunt in acest eseu lucruri de o mare frumusete literara: proportiile, expresia artistica, observatia de profunzime, concluziile educative. Deci, cam ceea ce faceau clasicistii. Daca adaug la toate acestea si o anume culoare a timpului si a locului (domnul Gheorghiu este si un remarcabil pictor), cred ca am surprins cateva din trasaturile definitorii ale acestei carti frumoase, spre care-i indemnam pe cititori, pentru a trai si ei aventura inegalabila a cunoasterii, pentru a ramane oameni, cum spune, in final, autorul. Ion Topolog Popescu

Inapoi la inceput

Cristache Gheorghiu, Singur printre americani, 15 RON

Departe de a fi o simplă înşiruire de date geografice sau întâmplări mărunte, notele din călătoria autorului în SUA sunt în fond o analiză vioaie, uneori glumeaţă, dar întotdeauna pătrunzătoare a modului de viaţă american, într-o permanentă comparaţie cu cel românesc. Observaţiile sale sunt pertinente pentru că - aşa cum sugereaza şi titlul - sunt „recoltate" chiar din mijlocul societăţii americane. Autorul a locuit în casele lor şi a călătorit pe tot cuprinsul Statelor, cu avion, tren, dar mai ales cu autobuzul, de la o coastă la alta a continentului, cunoscând astfel un mare număr de oameni din cele mai diferite categorii sociale. Internetul i-a facilitat primele contacte - autorul este informatician - pictura, a doua profesiune, i-a sporit şansele, iar spiritul de observaţie şi înclinaţia către analiză l-au condus către o lucrare inedită. Atragătoare, chiar incitantă, surprinzătoare prin mulţimea conotaţiilor, plină de conţinut informativ, iată o carte plăcută şi serioasă în acelaşi timp.

Inapoi la inceput

George Puscariu

Arlechin de sapte zile versuri .	De-a triunghiul Bermudelor proza .
Arlechin prin anotimpuri, poezie

Inapoi la inceput

Braşovul în o sută de poezii - antologie

Inapoi la inceput

I. Al. Barbu, Limba noastră-i o comoară

Inapoi la inceput

Colectiv, Lupşa - Aur şi oameni

Inapoi la inceput